Eroii ţării

Eroii nu-ncap în cuvinte!

Ele-s doar semne dinspre Azi

Că omul gîndului viteaz

Urcă, prin timp, spre înainte...

Mulţi, pietre sînt în vechi morminte

— un semn tăcut ce ne-a rămas —

palidul chip cu şters obraz

ori înţelepte-n veci cuvinte.

Săgeţi au mînuit. Şi flinte...

Securi înfipt-au în grumaz

nevolnic, ce cumplit necaz

purtat-a ţării noastre sfinte.

Eroi ai ţării... Duh fierbinte,

solarul cuget, veşnic treaz...

Prin ei, trecutul ne-a rămas

drept şi-nţelept ca un părinte.

Sînt jertfa sacră ce ne prinde

lacrimi sculptate în obraz

şi-s ne-nfricatul ţării pas

de-a dăinui, prin grai, cuminte.

Sînt rug nestins de jurăminte,

trăind cu patria-ntr-un glas.

Sînt pe-al vremelniciei ceas,

zbor necuprins spre înainte...

Şi i-am numit, spre luare-aminte,

Cel Bun, Cel Mare, Cel Viteaz...

Ei, stîlpii vremii-n care, azi,

lumina matca şi-o presimte...

Asemeni lor, în veac aprinde

Eroul României, azi

Făclia cugetului treaz.

Credinţa-n româneşti cuvinte.

Erou cu inimă fierbinte

Unind poporu-n nobil ceas,

e ţării simbol, gînd viteaz

al României preşedinte...

Purtîndu-şi visu-n zări distincte,

prin El, sub falduri tricolore,

spre-ale-mplinirii nalte ere

se-avîntă Ţara, înainte!

NICOLAE DRAGOŞ