FOTBAL. Drumul către Paris a trecut și prin Limassol

La 12 noiembrie, echipa de fotbal a României a susţinut în Cipru penultima sa partidă din cadrul grupei C a preliminariilor Campionatului european, o partidă apreciată atît înainte, cît şi după desfăşurarea ei drept cea mai dificilă, avînd în vedere că trebuia să ne aducă, neapărat, două puncte. Şi cum două puncte înseamnă în fotbal victorie, cum victoria în deplasare nu e la îndemîna oricui şi cum echipe ca Italia şi Cehoslovacia n-au reuşit în Cipru decît rezultate de egalitate, vă propunem o rememorare a acestei zile de 12 noiembrie, cu ochii reporterului care a reuşit performanţa de a parcurge în 14 ore 4.000 de kilometri, fiind prezent la Limassol.

CHARTER PENTRU LARNAKA

La ceasul primelor ore ale dimineţii, cînd plecăm spre Aeroportul Otopeni, ninge pentru prima dată! Gerul e tăios, vîntul suflă în rafale; cu toate astea — beneficiind de piloţi de excepţie — decolăm impecabil din plină iarnă. La bord, echipa de tineret a Ciprului, care se întoarce acasă învinsă cu 3-2 (după ce a condus cu 2-0) şi 15 ziarişti sportivi, avîndu-l în frunte pe scriitorul Eugen Barbu. Cu toţii ne pregătim pentru un zbor de aproape trei ore, aşa că, imediat ce ajungem deasupra norilor, bucurîndu-ne de un soare aproape nefiresc pentru noi, trecem la... pronosticuri. Nimeni nu pune la îndoială victoria băieţilor lui Lucescu, dar fiecare gazetar nu uită să-şi însoţească pronosticul cu precizarea: „Va fi foarte greul”. Apoi, vom despica din nou — a cîta oară?! — firul în patru, calculînd şi recalculînd posibilităţile şi şansele de calificare ale celor trei echipe care aspiră la unicul loc sub soarele turneului final de la Paris. în eventualitatea victoriei la Limassol, băieţii noştri rămîn în cursă şi mai au nevoie de un egal, la Bratislava. Cehoslovacia se poate califica dacă ar cîştiga ultimele două meciuri, înscriind 3 goluri, fără a primi nici unul, iar Suedia, care şi-a încheiat partidele, nu are altceva de făcut decît să... aştepte consumarea meciurilor respective!...

La ora 11,30 aterizăm pe micul aeroport de la Larnaka, unde soarele şi cele 18 grade Celsius n-au reuşit să zvînte încă pămîntul, după furtuna din ajun. Un autocar ne aşteaptă cu motorul pornit, aşa că urcăm şi ne îndreptăm spre Limassol. Avem de parcurs 70 de kilometri pe o şosea nu prea grozavă, care trece printre vile răzleţe, înconjurate de portocali şi mandarini. Doar cîteva minute ne mai bucurăm de soare, după care norii se adună grăbiţi, dinspre Mediterana, şi o ploaie lăptoasă prinde să se cearnă peste întreaga regiune, răpindu-ne plăcerea contemplării peisajului, fie şi din goana autocarului confortabil. La ora 13 poposim în faţa hotelului „Kanika Barsch”, unde-i zărim pe Ştefănescu şi Ungureanu stînd îngînduraţi, cu ochii spre cerul înnorat. Căpitanul echipei naţionale ne măruriseşte că terenul de joc e sub orice critică, Ungureanu adaugă că băieţii sînt decişi să cîştige, iar Gheorghiţă Geolgău ne şopteşte din mers, necăjit, că nu e nici măcar rezervă. îi salutăm pe Mircea Lucescu şi pe alţi cîţiva componenţi ai lotului, urîndu-le succes şi plecăm spre stadion...

La întoarcerea spre casă, pe coperta programului de meci, jucătorii noştri au scris: „Cititorilor Almanahului literar, cu dragoste, din partea echipei de fotbal a României”

„TSIRION”, O ARENĂ CA O CAPCANĂ

La ora 13,30 ne aflam deja în tribunele stadionului „Tsirion” din Limassol, numărîndu-ne printre primii sosiţi. Am avut, deci, destul răgaz să studiem terenul şi să constatăm că Ştefănescu nu era îngrijorat degeaba. Un pămînt gălbui, argilos, cu petice fără pic de iarbă, iar ceea ce era, de regulă, un teren tare ca betonul devenise acum, după furtuna din ziua precedentă şi ploaia de la prînz, un fel de lut tocmai bun de modelat, în care crampoanele, cu siguranţă, se vor înfige uşor, rămînînd aproape ţintuite, ca-n ipsos! Nu e a bine mi-am zis, cu atît mai mult cu cît echipa noastră se pregătise special la Tel Aviv, în apropiere, pe un teren asemănător ca acela de la Limassol din zilele obişnuite. Adică... tare. Ploaia ne stricase toate socotelile, pentru că era evident, încă înainte de primul fluier al arbitrului galez Bridges, că nu ne vom putea face jocul obişnuit, combinativ şi tehnic, impus de tactica ofensivă aleasă de Mircea Lucescu.

Cît despre spectatori, n-aveau să umple tribunele decît pe jumătate, demonstrîndu-ne că nici suporterii echipei cipriote nu acordau formaţiei lor şanse prea mari în confruntarea cu noi! Aşadar, o arenă... capcană, spectatori puţini şi multe îngrijorări înaintea partidei, la care mai trebuie să adăugăm cîteva amănunte privind

FOTBALUL CIPRIOT, UN FOTBAL FĂRĂ COTĂ?!

Cu ani în urmă, un meci susţinut în compania echipei Ciprului era floare la ureche şi presupunea goluri cu toptanul. De atunci însă lucrurile s-au mai schimbat şi nu strică să ne reamintim că nu mai departe decît în meciul tur cu noi, la Hunedoara, elevii antrenorului bulgar Vasili Spasov au reuşit să înscrie un gol în poarta lui Lung! Apoi, pe teren propriu: 1-1 cu Italia, 1-1 şi cu Cehoslovacia şi 0-1 cu Suedia, în minutul... 89! lată, aşadar, cum deţinătoarea lanternei a devenit treptat judecătoarea grupei, reuşind să încurce multe socoteli şi să răstoarne mai toate calculele hîrtiei. Toate acestea se datorează nu numai antrenorului Spasov, care a activat în Cipru exact 7 ani (încheiaţi odată cu meciul nostru!), ci şi altor 26 de jucători şi antrenori bulgari, 10 cehoslovaci şi alţi cîţiva englezi sau irlandezi! Nivelul a crescut, calitatea jocului s-a îmbunătăţit, iar o serie de fotbalişti cu calităţi certe au devenit vedete autentice (cum sînt Savides, langudakis şi Mavris). Nu se mai poate spune, deci, că fotbalul cipriot e un fotbal fără cotă, de vreme ce rezultatele, specialiştii şi jucătorii săi au dobîndit de-acum re­nume internaţional!...

Fotoreporterul Aurel D. Neagu a pronosticat victoria tricolorilor

MECIUL

Prea mult nu vom zăbovi asupra celor 90 de minute de joc, pentru că fie le-aţi urmărit în direct, pe micul ecran, fie aţi aflat derularea lor din cronicile apărute în presă. Cert este că meciul n-a depăşit calificativul „mediocru” decît arareori şi atunci graţie echipei noastre, care a dominat copios, nereuşind însă să înscrie decît o singură dată. De fapt, în minutul 22, am mai punctat o dată, în urma unei lovituri libere (identică cu cea din meciul cu Italia), dar punctul a fost anulat, din cauza unui ofsaid pasiv la Cămătaru. Fireşte, faza ar putea fi discutată şi analizată, dar asta contează acum mai puţin. Dacă golul rămînea, totuşi, valabil, toţi specialiştii s-au declarat de acord că alura jocului s-ar fi schimbat şi golaverajul nostru s-ar fi putut îmbunătăţi substanţial. Aşa însă, punctul victoriei a rămas cel din minutul 78, cînd Bölöni l-a deschis inspirat pe Klein, aflat pe extrema stîngă, acesta a centrat excelent şi tot Bölöni a finalizat, printr-o lovitură de cap precisă şi puternică. Restul jocului a adus în mod constant încleştări dîrze şi ocazii de ambele părţi, dar tabela de marcaj a rămas nemodificată, pînă la final. Victorie, aşadar, victorie românească, singura noastră şansă în cursa pentru calificare.

Sigur că, după meci, speculaţiile n-au întîrziat să apară; formula de echipă folosită de Lucescu n-a fost considerată de toată lumea drept cea mai fericită, s-au făcut supoziţii și s-au pus întrebări referitoare la cei care n-au jucat şi aşa mai departe. Important, însă, e faptul că meciul a fost cîştigatl...

Bölöni, omul de gol

DECLARAŢII, PRONOSTICURI, PROMISIUNI

În aceeaşi seară, la ora 22, Charterul decola de la Larnaka, pornind spre casă. Am avut, deci, timp suficient pentru a discuta cu toţi jucătorii pentru a putea consemna telegrafic părerile cîtorva dintre ei. lată-le: Ştefănescu: „Meci greu, de o factură modestă, în care ne-am atins scopul propus, obținînd victoria! Ne vom bate pentru calificare pînă la capăt!”. Lung: „Nu ne-a preocupat spectacolul, ci cîştigarea meciului. Mulţi vor spune că am jucat prost, dar fotbalul se joacă pe goluri şi cine cîştigă e întotdeauna cei mai bun. Va fi greu să ne calificăm, dar cred în reuşită!”. Bölöni: „Meciul s-a desfăşurat exact aşa cum îmi închipuiam, adică dîrz, confuz, pe muchie de cuţit, dar în favoarea noastră. Mă bucur că am cîştigat, regret că primul gol n-a fost validat şi sînt convins că întreaga echipă îşi va apăra şansa pînă la capăt, deşi e toarte greu!”. Cămătaru: „Rareori mi s-a întîmplat să joc pe un teren atît de greu, cu atîţia apărători înverşunaţi în spate. M-am zbătut enorm, dar n-am reuşit partida de excepţie pe care mi-o dorisem. Oricum, rezultatul mi se pare excelent, în asemenea condiţii şi la o asemenea miză. Ne calificăm!”. Klein: „Sînt fericit că pasa de gol a pornit de la mine şi mă bucur că ne întoarcem acasă cu această victorie preţioasă. Chiar daca nu avem prima şansă, putem obţine biletele de avion pentru turneul final de la Paris”. Geolgău: „Băieţii au jucat pînă la limita puterilor, dar terenul desfundat şi ambiţia ciprioţilor le-au îngreunat sarcina incredibil de mult. S-a obţinut o victorie mare şi dacă n-am avut şansa să particip la obţinerea ei, sper din tot sufletul să o fac la Bratislava, unde putem cîştiga!” lorgulescu: „Ciprioţii au crescut valoric foarte mult, faţă de meciul de la Hunedoara. Abia astăzi ne-am putut explica remizele lor cu Italia şi Cehoslovacia. Tocmai de aceea cred că victoria este de două ori mai preţioasă şi că, obţinînd-o, am făcut un mare pas spre turneul final. Rămîne Bratislava, unde vom lupta ca nimeni alţii şi sper să mă număr printre jucătorii din teren!”

Ştefănescu, Lung și Klein din nou foarte buni

Cu Mircea Lucescu, directorul tehnic al echipei naţionale, am discutat îndelung, aflînd că este mulţumit de rezultat şi de depăşirea acestui obstacol neaşteptat de greu care a devenit echipa Ciprului. În acelaşi timp, tînărul dar experimentatul antrenor a ţinut să ne precizeze că formaţia noastră şi-a croit drum spre fruntea grupei fără a beneficia de jocul rezultatelor, dar avantajînd — prin bilanţul favorabil cu campionii mondiali — ascensiunea echipelor Suediei şi Cehoslovaciei, care au beneficiat de schimbarea radicală a team-ului lui Enzo Bearzot! Şi tot Mircea Lucescu ne-a mai spus: „Dacă am jucat pînă acum bazîndu-ne exclusiv pe valorile de care dispunem şi nu pe şansa altor rezultate din grupă, nu ne rămîne decît să facem acelaşi lucru şi la Bratislava, în ziua de 30 noiembrie. Sper ca atunci să se convingă toată lumea, lumea noastră şi lumea fotbalului internaţional, că echipa României merită din plin să fie prezentă la turneul final de la Paris. Unde, dacă vom ajunge, vom mai arăta cîteva lucruri, cred eu, interesante!”.

„Mexicanii” din fotografie — Dino, Dumitrache, Răducanu și Mircea Lucescu — cred în calificarea la turneul final al campionatelor europene de fotbal

Am aterizat la Bucureşti tîrziu, după miezul nopţii, regăsind frigul pătrunzător care ne însoţise dimineaţa, la plecare. Băieţii erau cu toţii obosiţi, aveau cearcăne la ochi şi se grăbeau spre autocarul care avea să-i poarte către casă. Miercuri era etapă de campionat, iar pînă la meciul cu Bratislava mai rămăseseră doar 16 zile!...

HORIA ALEXANDRESCU